Se întâmplă la Colegiul din Agnita

Este iunie, sfârșit de an școlar. Că a fost un an plin de realizări sau nu, anul școlar s-a terminat. Elevi, profesori, părinți și bunici, cu toții ne bucurăm că vara a mai adus o data vacanța cea mare. După un an încărcat cu teme, evaluări, proiecte sau concursuri în sfârșit ne putem bucura de mai mult timp liber. Și așa cum se întâmplă în fiecare an în ultima zi de școală, noi, dascălii îi premiem pe cei mai buni. Elevii au primit diplome dar și cărți ca să se delecteze pe timp de vară cu noi aventuri ale diferiților eroi de romane.

Dar sfărșitul de an școlar aduce de fiecare dată și puțină tristețe: despărțire de câte o generație, fie ea de clasa a VIII-a sau a XII-a. O dată cu încheierea examenelor de bacalaureat, fiecare pornește pe un nou drum în viața: cel al facultății sau cel al muncii. Bucuria noastră a dascălilor este cu atât mai mare cu cât aflăm că, fiecare din elevii avuți la clasă au reușit să-și construiască un viitor cât mai bun. În numarul de azi doresc să transmit câteva ganduri absolvenților de liceu.

În 25 mai, dragi elevi, ați terminat oficial cursurile. Atunci mi-am spus: „Ce mici au fost! Nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul şi ei s-au înălţat sub privirile mele“. La începutul clasei a noua m-am întrebat dacă o să reuşesc să vă înţeleg vreodată, să vă cunosc cu adevărat, pentru că eraţi foarte speriaţi, timizi, și unii necomunicativi. Treptat am reuşit să vă înţeleg, treptat şi voi aţi reuşit să vă apropiaţi de mine, să-mi mărturisiţi din  bucuriile, frământările, nedumeririle şi necazurile voastre.  Fiecare generaţie este unică şi îţi aminteşti cu drag de ei, de fiecare dată. O generaţie poate să fie unică, pentru că a fost prima ta generaţie, alta pentru că au avut performanţe deosebite dar tot unică rămâne. Prin voi mă văd pe mine ca într-o oglindă. Mi-e greu să mă hotărăsc acum asupra căror amintiri să zăbovesc mai mult, pe care dintre ele să le chem şi să le dau viaţă măcar pentru o clipă. Privind în urmă, totul ni se pare acum atât de simplu şi de uşor. Ne vine să zâmbim poate, gândindu-ne cât de greu v-a fost să vă acomodați cu toți profesorii şi de câtă trudă a fost nevoie pentru a deveni adulții  de astăzi… Nu-mi vine să cred că voi sunteţi bobocii de acum patru ani. Aţi crescut frumos, aţi muncit cu seriozitate, uneori aţi mai şi greşit, dar greşelile v-au ambiţionat să fiţi mai perseverenţi şi mai conştiincioşi, v-au ajutat să înţelegeţi că, prin studiu, totul este posibil. La toamnă, veţi păşi pe un alt drum… Nu trebuie să fiţi speriaţi, deoarece aveţi cunoştinţe, priceperi şi abilităţi care să vă ajute să faceţi faţă cu bine tuturor cerinţelor întâlnite. Voi trebuie doar să continuaţi munca, să nu vă daţi bătuţi la primul insucces, să fiţi mereu conştiincioşi şi perseverenţi, în acest fel, cu siguranţă, rezultatele nu vor întârzia să apară. Vă doresc să păşiţi încrezători în viață, să învăţaţi cu sârguinţă, spre bucuria părinţilor voştri şi, desigur, şi spre bucuria mea și a tuturor dacălilor. Eu vă asigur că vă voi urmări evoluția aşa cum am făcut cu toate celelalte generații de elevi, şi voi trăi alături de voi toate bucuriile voastre. Iar, dacă vreodată vă va fi greu şi veţi simţi nevoia să vorbiţi cu cineva şi să cereţi un sfat, indiferent de anii pe care îi veţi avea, nu uitaţi că pentru voi poarta școlii va fi mereu deschisă… Mi-e greu…Acum, la despărţirea de voi, ceva în sufletul meu de profesor  se rupe..Simt însă că sunt oarecum mai împlinită sufleteşte şi mai „bogată”, că port în inima mea „comoara” a încă trei clase de elevi. Nu ştiu exact cum v-ați simțit voi, dar eu  ştiu că am încercat să scot la iveală din fiecare ce avea mai bun şi mai frumos…

Iar la încheiere nu pot decât să-ți spun: Nu uita să iubeşti, să râzi, să râzi din nou. Să asculţi şi să înveţi, să spui te rog şi mulţumesc. Să ai opinii. Să le respecţi pe ale celorlalţi. Să fii sincer. Să fii prieten. Să fii tu însuţi. Un vis este o rugă ascultată de îngeri, este o adiere de vânt într-o zi călduroasă de vară , un zâmbet în mijlocul unei furtuni, este linişte pentru suflet, este o comoară.

Învaţă în fiecare zi. Ţinteşte cât mai sus. Luptă pentru dorinţele tale. Eu, am înţeles că POŢI.